Carti, teste, psihologie

Sigmund Freud

(n. 6 mai 1856, Freiberg, astăzi Pribor/Republica Cehă - d. 23 septembrie 1939, Londra) a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al şcolii psihologice de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei şcoli sunt fondate pe urmatoarele ipoteze:
- Dezvoltarea umană este înţeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual.Aparatul psihic refulează dorinţe, în special cele cu conţinut sexual şi agresiv, acestea fiind conservate în sisteme de idei inconştiente.
- Conflictele inconştiente legate de dorinţele refulate au tendinţa de a se manifesta în vise, acte ratate şi simptome.
- Conflictele inconştiente sunt sursa nevrozelor.
- Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conştient a dorinţelor inconştiente şi refulate.

Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noţiuni precum inconştient, mecanisme de apărare, acte ratate şi simbolistica viselor.

Viaţă

     Tatăl lui Freud, Jacob Freud, se ocupa cu negoţul de lână. La vârsta de 40 ani, în 1855, el se căsătoreşte cu Amalia Nathanson, cu 20 ani mai tânăr decât el. În momentul celei de-a doua căsătorii, tatăl lui Freud mai avea 2 băieţi dintr-o primă căsătorie. Asemenea detalii legate de familia lui Freud au un mare interes, datorită importanţei pe care Freud o acorda “constelaţiei familiale”  şi mai ales filiaţiei şi interacţiunilor oedipiene. Cea de-a doua căsătorie a tatălui lui Freud coincide cu naşterea primului copil al fiului său Philippe. Din cea de-a doua copilărie a lui Jacob, se vor naşte Sigmund (1856) (prenumele iniţial era Sigismund), Julius (1857) şi Ana (1858). Din această încerngătură neobişnuită de relaţii, se ajunge la o situaţie paradoxală: tatăl lui Freud era bunic
la naşterea celui de-al treilea băiat al său, care astfel, venea pe lume în calitate de unchi al unui nepot mai în vârstă cu un an decât el.
     În 1858, afacerea lui Jacob Freud intră în criză şi îl duce aproape la ruină, drept pentru care familia pleacă în Saxonia, în iunie, împreună cu cei doi băieţi din prima căsătorie, Emmanuel şi Philippe. Sigmund, împreună cu mama sa şi cu sora sa Anna ajung la Leipzig în octombrie 1859, pentru ca în anul următor familia să se reîntregească la Viena. Aici, Sigmund petrece o copilărie destul de banală, ocupată în mare parte cu studiul.
     În 1865, intră la Gymnasium, fiind timp de 7 ani cel dintâi din clasă, absolvind-ul cu summa cum laudae. Universitatea a însemnat pentru el prima luare de contact cu problemele cu care se confrunta populaţia evreiască, “rasa” sa, refuzând cu mândrie să se simtă inferior celorlalţi şi să accepte starea permanentă de ruşine pe care ar fi trebuit să o manifeste ca şi evreu. Freud era extrem de dotat pentru limbi străine, cunoscând la perfecţie germana, foarte bine latina şi greaca, apoi învăţând temeinic engleza şi franceza. De la vârsta de 9 ani cunoştea limba latină variantele dialectale austro-germaneiar apoi a studiat şi italiana, franceza şi spaniola. Studiase, bineînţeles şi a aprofundat în continuare ebraica. Freud studiază medicina, care, însă, după spusele sale, nu-i trezea un interes deosebit. Modelele sale de viaţă erau Hannibal, Napoleon, Massena, Cromwell, ca şi Shakespeare şi Goethe, care i-au trezit dorinţa de a înfăptui lucruri grandioase în viaţă. În 1881, devine medic.
     Din 1876 până în 1882 lucrează în Laboratorul de Histologie a sistemului nervos al lui Ernest Brücke. Încearcă diferite domenii ale medicinei, în căutarea unuia care să i se potrivească perfect, trecând în acest scop, ca intern, pe la mai multe servicii spitaliceşti. În cele din urmă, devine asistent în cel al psihiatrului Meynert, în 1883. Ar fi vrut să devină neurolog sau fiziolog al sistemului nervos.
     Din 1883 până în 1885, Freud face cercetări pe măduva spinării, studiind legăturile neuronale şi modul în care celulele nervoase funcţionează ca un tot. Îşi abandoenază însă cercetările, îndreptându-şi apoi atenţia către alte domenii. Problema a fost reluată şi consacrată în 1891 de către Waldeyer, cercetarea iniţială a lui Freud fiind ignorată.
     În 1884, Freud trece din nou pe lângă celebritate, în urma cercetărilor pe care le face asupra cocainei. El îi descoperă calităţile deosebite de analgezic, considerând că poate fi folosit în chirurgie şi în eliminarea efectelor negative generate de renunţarea la morfină. Pleacă însă să o vadă pe logodnica sa înainte de a-şi finaliza cercetările, pe care le concretizează doar într-un articol, pentru ca, la întoarcere, să constate că acestea au fost finalizate de Koller, care aflase despre cocaină de la Freud şi care a realizat testele finale şi consacrarea cocainei ca anastezic local în microchirurgie şi mai ales în operaţiile pe ochi.
     În 1886, Freud îşi deschide un cabinet particular de consultaţii la Viena. În 1882, o cunoaşte pe Martha Bernays, care prin bunicul ei se înrudea cu Heinrich Heine. În 1886, se căsătoreşte cu aceasta, având 5 copii: Mathilde (1887), Johann-Martin (1889), Oliver (1891), Sophie (1893) şi Anna (1895).
     În 1878, Freud îl întâlneşte pe Joseph Breuer, medic vienez celebru, de care se simte în curând foarte ataşat. În 1882, ia cunoştinţă cu cazul Annei O. (Bertha Pappenheim), pe care Breuer o trata prin hipnoză cathartică. I se trezeşte interesul pentru psihopatologie. În perioada respectivă terapeutica se baza pe electroterapie, hipnoză şi sugestie.
     Din octombrie 1885 până în februarie 1886, Freud face un stagiu la Clinica Salpêtrière, pe lângă profesorul Charcot. În cursul anului 1887, îl întâlneşte pe Fliess. Fiind interesat de sugestie ca metodă terapeutică, merge la Nancy, să lucreze cu Bernheim. În urma tuturor acestor asimilări teoretice şi practice, începând din 1890, începe să utilizeze metoda catharctică. Colaborarea cu Breuer va dura până în 1894. Vor publica împreună “Mecanismele psihice ale fenomenelor isterice”, apoi, în 1895, sub titlul “Studii asupra isteriei”, vor publica ansamblul lucrărilor lor. 
     Din 1892 până în 1897, Freud perfecţionează metoda asociaţiilor libere. Dar abia în 1897, după moartea tatălui său, (octombrie 1896), “evenimentul cel mai important din viaţa unui bărbat”, îşi realizează Freud autoanaliza. Conform lui Jones, cuvântul psihanaliză a fost folosit pentru prima dată în 1896.
     Din acel moment, biografia lui Freud devine biografia cărţilor sale, a întâlnirilor şi despăţirilor sale furtunoase, a dezvoltării unei teorii şi a unei practici puse în slujba creării de asociaţii şi instituţii menite să propage noua disciplină.

Câteva evenimente personale mai marcante din această perioadă de dezvoltare a lui Freud şi a doctrinei sale:
* 1914: războiul are consecinţe financiare dezastruoase pentru Freud, ai cărui fii sunt mobilizaţi;
* 1920: moare fiica sa Sophie;
* 1923: este prima oară operat pentru cancerul maxilar;
* 1930: decesul mamei sale, la 95 ani. Se părea că mama lui Freud trăise în tot acest timp alături de el, parcă pentru a nu-l lăsa să-şi rezolve problemele legate de complexul oedipian şi să-şi desăvârşească autoanaliza;
* 1938: Freud pleacă la Londra, pentru a se proteja împotriva invaziei germane în Austria şi pentru a scăpa de prigonirile germane împotriva evreilor; Fugind de persecuţia nazistă din Viena în 1938, Freud, s-a refugiat la Londra, unde a petrecut ultimul an al vieţii sale. Casa situată la Maresfield Gardens nr. 20 în Hampstead, Londra, care a aparţinut familiei până la moartea din 1982 a fiicei celei mai mici a lui Freud, Anna Freud, a fost ulterior transformată în muzeu. În muzeu, a fost păstrată şi mobila, printre care se numără şi celebra sa canapea.
* 1939: Freud moare la Londra, la 83 ani.

Biografie ştiinţifică

I. Prima fază (1882-1897):
- “Despre începuturile psihanalizei” - cuprinzând “Proiect de psihologie” şi o selecţie de scrisori schimbate cu Fliess între 1887 şi 1902, cu note explicative şi schiţe de proiecte;
- “Studii asupra isteriei” (1895) - în colaborare cu Breuer. Energetica freudiana era înca puternic influenţată de o practică aflată sub influenţa hipnozei şi a sugestiei.

II. A doua fază (până în 1905):
Se anunţă cu autoanaliza şi cu:
- “Die traumdeutung” (interpretarea visului) (1899);
- “Despre vis” (1901);
- “Psihopatologia vie]ii cotidiene” (1901);
Revizuiri de ordin tehnic, publicate ca articole - “Cazul Dora”
* Sunt introduse prin aceste lucrări teoria inconştientului şi aspectele primei topici.
* Încep să apară adepţii lui Freud: Adler (1902), Federn şi Stekel (1903), Bleuler (1904 - intră în corespondenţă cu Freud), Jones, Hitscmann, Stäcke (1905). Sosesc la Viena Eitingon, Jung şi Binswanger (martie 1907), Abraham (decembrie 1907), Ferenczi (februarie 1908), Pfister (1909). Se creează Societatea Psihanalitică de Miercuri (1902).
* Aparatul psihic este conceput în 3 zone: conştient, inconştient şi preconştient.
* Se contruieşte o teorie a unei relaţii simbolice între latent şi manifest.
* Se pune baza tehnicii freudiene: practica asociaţiilor libere între cuvinte şi idei, analiza viselor.
* Explicarea conţinutului ascuns al cuvintelor şi imaginilor după o diagramă simbolică, ce introduce inconştientul.

III. A treia fază - rol preferenţial acordat sexului şi libidoului.
- “Trei eseuri asupra teoriei sexualităţii” (1905) - concepţie despre personalitate, în care se conturează teoria sexualităţii.
* Conflictul între “principiul plăcerii” şi “principiul realităţii” explică blocajele, tehnic vorbind, frustrarea şi refularea.
* “Complexul Oedip” evoluează şi se ancorează cu mult mai multă precizie în interacţiunile precoce ale copilului mic cu “mama-tata”.
* “Relaţiile obiectale” - 3-5 ani.
* Evidenţierea unui traumatism suferit de pacient, având bază sexuală, marcat printr-o fixaţie posibilă, dublată de o regresie.
* Noţiunea de stadii afectivo-sexuale ale dezvoltării personalităţii.
- În 1908 - are loc prima mare reuniune internaţională la Salzburg.
- “Cuvântul de spirit şi raporturile sale cu inconştientul” (1905);
- “Delir şi vis în “Gradiva” de W.Jensen” (1907) - culegere de texte orientate spre psihanaliză aplicată;
- “Cinci psihanalize” (cuprinde “Cazul Dora”, “Micul Hans”, “Omul cu şobolani”, “Omul cu lupi”, “Preşedintele Schreber”);
- “Cinci lecţii de psihanaliză” (1909) - teme pentru conferinţele din America, cuprinzând o imagine de ansamblu a descoperirilor sale de până atunci.
- “Psihologie colectivă şi analiză a eului” (1909);
- “Despre tehnica psihanalitică”- o culegere de eseuri despre practica psihanalitică;
- “O amintire din copilărie a lui Leonardo da Vinci” (1910);

IV. A patra fază
- “Totem si tabu” (1913);
- “Contributie la istoria mişcării psihanalitice” (1914) (cuprinde printre altele şi “Trei eseuri despre viaţa sentimentală”, în care Freud îşi expune concepţia alegerii obiectelor oedipiene la bărbat; despre Oedipul femeii va scrie doar în 1931).
* Locul mamei ca sursă de ataşament tinde să-l preceadă pe cel al tatălui, cel puţin pentru băieţi;
* Se dezvoltă asociaţiile internaţionale de psihanaliză şi revistele (Jahrbruch der psychanalyse, 1909; Zentral Blatt für Psychoanalyse, 1910). Este, însă şi o perioadă conflictuală. Are loc ruptura de Adler, care părăseşte Societatea din Viena în 1909, de Stekel, în 1912, de Jung, în 1913.
- “Pentru a introduce narcisismul” (1914);
* Narcisismul priveşte ansamblul pusliunilor orientate spre sine. Freud distinge un narcisism primar - autoataşament iniţial al subiectului şi un narcisism secundar - apărut tardiv, în jurul eului, în cadrul pulsiunilor total sau parţial desexualizate.
- “Metapsihologie” (1917);
- “Introducere în psihanaliză” - pe baza conferinţelor şi cursurilor dintre 1916-1917, îşi formează un nou punct de vedere;
* Fantasmele, construcţiile fantasmate ale imaginarului îl fac pe Freud să înţeleagă că multe dintre “traumatisme” au fost inventate, fantasmate de către subiecţi şi că aceste fantasme au un efect perturbator analog sau chiar mai puternic decât constrângerile realului.
* Toate aceste aspecte constituie prima topică freudiană.

V. A cincea fază
Perioada 1914-1918 pare dominat` de tristeţe şi pesimism. Freud îşi pierduse pacienţii şi banii austrieci din cauza devalorizării, fiii săi sunt pe front, ameninţaţi în permanenţă de moarte. Face în această perioadă psihanaliza lui Ferenczi, prietenul său preferat din această perioadă.
- “Eseuri de psihanaliză aplicată” (culegere de articole) - Exemplu: ”Stranietatea” (1919)
- “Nevroză, psihoză şi perversiune” (1919);
* Apare cea de-a doua topică, prin introducerea instinctului de moarte şi prin conceperea celor 3 instanţe ale personalităţii, împărţite în sine-eu-supraeu. Aceste teoretizări duc la noi rupturi, nici Rank, nici Ferenczi neputând accepta pulsiunea morţii. Nici Jones, Shilder, Balint, mai târziu Winnicott şi Spitz nu vor fi cu totul de acord, fără a părăsi domeniul. Abraham, în schimb, devine un teoretician al instinctului morţii.
- “Dincolo de principiul plăcerii” (1920);
- “Eul şi sinele” (1923);
- “Psihologia colectivă şi analiza Eului” (1921);
- “Consideraţii actuale asupra războiului şi a morţii” (1915);
Toate aceste avor fi reunite În “Eseuri de psihanaliză”.
* 1920-1930 - Freud se consacră mai ales psihanalizelor didactice. Îl părăsesc Rank şi Ferenczi.
- “Inhibiţie, simptom şi angoasă” (1925);
- “Continuare la prelegerile introductive în psihanaliză” (1932);
- “Compendiu de psihanaliză” (1938);
- “Analiza terminabilă, analiza interminabilă” (1937);
* Deschidere către social:
- “Viitorul unei iluzii” (1927);
- “Disconfort în cultură” (1930).

VI. A şasea fază
     Faza deschide cea de a doua topică freudiană. Această fază se va orienta spre “Ego-psychology” sau psihologie psihanalitică sau psihanaliza eului. Aceasta va cunaoşte o mare dezvoltare în America, unde au emigrat cei mai mulţi psihanalişti europeni, care fugeau din faţa nazismului. Freud a depus în această ultimă perioadă eforturi pentru a delimita mai bine locul eului.

Selecţie din operele traduse în limba română:

   * Sigmund Freud - Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia vieţii cotidiene, Editura Didactică şi Pedagogică, (1980)
    * Sigmund Freud - Omul cu şobolanii (cu jurnalul analistului,)Editura Trei, (1995)
    * Sigmund Freud - Două psihanalize (Omul cu lupii şi Cazul pre-şedintelui),Editura Trei, (1995)
    * Sigmund Freud - Dincolo de principiul plăcerii, Editura "Jurnalul Literar", (1992)
    * Sigmund Freud - Cazul Dora, Editura "Jurnalul Literar",(1994)
    * Sigmund Freud - Micul Hans, Editura "Jurnalul Literar", (1995)
    * Sigmund Freud - Interpretarea viselor, Editura "Măiastra", (1991)
    * Sigmund Freud - Trei eseuri privind teoria sexualităţii, Editura "Măiastra", (1991)
    * Sigmund Freud - Autobiografie, Editura Ştiinţifică, (1993)
    * Sigmund Freud - Scrieri despre literatură şi artă, Editura Univers, (1980) Reeditată.
    * Sigmund Freud - Scrisori din tinereţe către Eduard Silberstein, 1871-1881 Editura Sigmund Freud - Binghamton, New York, (1993)
    * Sigmund Freud - Psihanaliza fenomenelor oculte, Editura AROPA, (1998)
    * Opere vol.I : Totem şi tabu, Moise şi monoteismul, Angoasă în civilizaţie, Viitorul unei iluzii, Editura Ştiinţifică, traducere de dr. Leonard Gavriliu, (1991)
    * Opere vol.II: Interpretarea viselor, traducere de dr. Leonard Gavriliu, Editura Ştiinţifică, (1993)
    * Opere vol.III: Psihanaliză şi sexualitate, traducere de dr. Leonard Gavriliu, Editura Ştiinţifică,(1994)
    * Opere vol.IV: traducere de dr. Leonard Gavriliu, Editura Ştiinţifică,(1994)

EDITURA TREI:
    * Opere, vol. 1 – Eseuri de psihanaliză aplicată
    * Opere, vol. 2 – Nevroza la copil: Micul Hans şi Omul cu lupi
    * Opere, vol. 3 – Psihologia inconştientului
    * Opere, vol. 4 – Studii despre societate şi religie
    * Opere, vol. 5 – Inhibiţie, simptom, angoasă
    * Opere, vol. 6 – Studii despre sexualitate
    * Opere, vol. 7 – Nevroză, psihoză, perversiune
    * Opere, vol. 8 – Comicul şi umorul
    * Opere, vol. 9 – Interpretarea viselor
    * Opere, vol. 10 – Introducere în psihanaliză
    * Opere, vol. 11 – Tehnica psihanalizei
    * Opere, vol. 12 – Studii despre isterie
    * Opere, vol. 13 – Compendiu de psihanaliză
    * Opere, vol. 14 – Psihopatologia vieţii cotidiene
    * Opere, vol. 15 – Vis şi telepatie
    * Opere, vol. 16 – Viaţa mea şi psihanaliza
    * Opere, vol. 17 - Proiect de psihologie

Monografii, studii de specialitate, exegeze:

    * Fritz Wittels - Freud, Editura Gramar, (1994)
    * Jean-Pierre Chartier - Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud, Editura IRI, (1998)
    * Peter Gay - Freud - o viaţă pentru timpul nostru, Editura Trei, (1998)
    * Dr. Adolfo Fernandez-Zoila - Freud şi psihanalizele, Editura Humanitas,(1996)
    * G. Brătescu - Freud şi psihanaliza în România, Editura Humanitas,(1994)
    * Roland Jaccard - Freud, Editura Aropa,(2000)

Linkuri externe:

A BBC recording of Freud speaking, made in 1938
Yale Psychology lecture on Sigmund Freud
Dream Psychology by Sigmund Freud
Essays by Freud at Quotidiana.org
Freud Archives at Library of Congress
Freud Museum, Maresfield Gardens, London
Freud, the Serpent and the Sexual Enlightenment of Children/DANIEL BURSTON
Freud's Unwritten Case: The Patient "E." by Douglas A. Davis
International Network of Freud Critics
International Psychoanalytical Association, founded by Freud in 1910
Sigmund Freud Life and Work
Sigmund Freud's article on Psychoanalysis from the 1926 (Thirteenth) edition of the Encyclopædia Britannica
soliloquia.ch: Sigmund Freud (Freud Speaking - Audio, English/German
Works by Sigmund Freud (public domain in Canada)
Works by Sigmund Freud at Project Gutenberg

Media