Carti, teste, psihologie

Gordon Willard Allport

(11 Noiembrie, 1897 - 9 Octombrie, 1967) a fost un psiholog american. Allport a fost unul dintre primii psihologi care s-au concentrat pe studiul personalităţii, şi este adesea prezentat ca unul dintre întemeiatorii psihologiei personalităţii. A refuzat atât o abordare psihanalitică a persoanlităţii, pe care a considerat-o adesea prea profundă, cât şi o abordare beahviouristă, pe care a considerat-o adesea prea de suprafaţă. A accentuat unicitatea fiecărei persoane, şi importanţa contextului prezent, ca fiind opuse trecutului în înţelegerea personalităţii.

Allport a avut o influenţă profundă şi de durată în câmpul psihologiei, chiar dacă opera sa este mult mai puţin citată decât a altor figuri cunoscute. O parte din influenţa sa s-a construit pe baza obişnuinţei sale de a ataca şi de a conceputaliza în linii mari subiectele importante şi de interes (ex. zvonul, prejudecata, religia, trăsăturile). O altă cauză a influenţei sale a rezultat din impresiile adânci şi de durată pe care care le-a avut despre studenţii săi în timpul carierei îndelungate de profesor, mulţi dintre aceştia având cariere importante în psihologie. Printre aceşti studenţi au fost Jerome S. Bruner, Anthony Greenwald, Stanley Milgram, Leo Postman, Thomas Pettigrew şi M. Brewster Smith.

Biografie

Allport s-a născut în Montezuma, Indiana, fiind cel mai tânăr dintre cei patru copii ai lui John Edwards şi Nellie Edith (Wise)

Allport. Primii ani ai educaţiei sale s-au petrecut în şcoli publice din Cleveland, Ohio, unde s-a mutat familia sa când Gordon avea 6 ani. Tatăul sau a fost un doctor de ţară, având clinica în casa familială. Datorită facilităţilor inadecvate a spitalelor din acea perioadă, tatăl lui Allport a transformat propria casă într-un spital, cu pacienţi şi asistente care locuiau în acel loc. Gordon Allport şi fraţii săi au crescut înconjuraţi de pacienţii tatălui său, asistente şi echipament medical, şi şi-au ajutat adesea tatăl în clinică. Allport a scris că "Munca de birou, spălarea sticlelor şi asistenţa pacienţilor au fost aspecte importante ale pregătirii mele precoce".

Mama lui Allport era un fost profesor de şcoală, care şi-a promovat intens valorile sale în ceea ce priveşte dezvoltarea intelectuală şi religia. Unul dintre biografii lui Allport afirmă "A crescut nu numai cu religia Protestantă, dar şi cu eticile de muncă protestante, care i-au dominat viaţa familială." Tatăl lui Allport, care era scoţian, a împărtăşit acestă perspectivă, şi a acţionat după propria filosofie că "Dacă fiecare persoană ar lucra la fel de mult pe cât ar putea şi ar primii doar compensaţia minimă necesară nevoilor sale familiale, atunci ar fi destule resurse pentru toată lumea."

Biografii îl descriu pe Allport ca pe un băiat timis şi conştiincios care trăit o copilărie destul de izolată; tânărul Allport a fost subiectul unei bătăi de joc în liceu, din cauza unui defect din naştere care l-a lăsat cu doar opt degete la picioare. Ca adolescent, Allport a dezvoltat şi a condus propria afacere cu o imprimerie, în timp ce lucra ca editor la ziarul liceului. În 1915, a abolvit al doilea din clasă la liceul Glenville, la vârsta de optsprezece ani. A câştigat o bursă care i-a permis să urmeze Facultatea Harvard, unde unul dintre fraţii mai mari, Floyd Henry Allport, îşi urma doctoratul în Psihologie.

Mutarea la Harvard a fost o tranziţie dificilă pentru Allport, pentru că valorile morale şi climatul erau foarte diferite faţă de cele de acasă. Totuşi, şi-a luat licenţa în 1919 în Economie şi Filosofie (nu psihologie). Interesul său în convergenţa psihologiei sociale cu psihologia personalităţii a fost evident, el folosindu-şi timpului său liber de la Harvard în serviciul social: conducând un club al băieţilor în Boston, visitând pentru Societatea Familială, servind ca ofiţier voluntar de probaţiune, înregimentând bărbaţi pentru lucrători de război, şi ajutând studenţii străini.

Mai tâziu a mers la Colegiul Robert din Istanbul, Turcia (apoi, Constantinopol, Grecia), unde a predat Economie şi Filosofie pentru un an, înainte de a se întoarce la Harvard pentru a-şi urma doctoratul în Psihologie în breaslă în anul 1920. Prima sa publicaţie, "Trăsăturile de Personalitate: Clasificarea şi măsurarea lor" din 1921, a fost scrisă împreunăă cu fratele mai mare, Floyd Henry Allport, care a devenit un psiholog social important. Allport şi-a obţinut diploma masterală în 1921, avându-l profesor pe Herbert S. Langfeld, şi mai târziu doctoratul în 1922, lucrând cu Hugo Münsterberg.

Harvard l-a premiat mai târziu pe Allport cu prestigioasa Breaslă de călătorie Sheldon--"un al doilea început intelectual," cum a fost descris mai târziu. Şi-a petrecut primul an la Sheldon studind cu nou şcoală Gestalt--care l-a fascinat--în Berlin şi Hamburg, Germania; şi al doilea an la Universitatea Cambridge, Anglia.

Allport s-a întors la Harvard ca instructor în Psihologie între anii 1924 - 1926. A început să predea cursul său "Personalitatea: Aspectele sale psihlogice şi sociale" în 1924; a fost probabil primul curs în Personalitate predat în Statele Unite. În acest timp, Allport s-a căsătorit cu Ada Lufkin Gould, care a fost un psiholog clinician şi au avut un copil, un băiat, care mai târziu a devenit medic pediatru. După ce a mers să predea cursuri introductive în psihologia socială şi a personalităţii la Colegiul Dartmouth timp de 4 ani, Allport s-a întors la Harvard şi a rămas acolo tot restul carierei.

Gordon W. Allport a fost membru îndelungat şi influenţial al facultăţii de la Universitatea Harvard între 1930-1967. În 1931, a lucrat în comitetul facultăţii care a stabilit Departamentul de Sociologie de la Harvard. La sfârşitul anilor 1940, a creat un curs introductiv pentru Departamentul Noilor Relaţii Sociale într-o clasă riguroasă şi populară a facultăţii. La acel timp, a fost şi

editor al Jurnalului de Psihologie Anormală şi Socială. Allport a fost şi Director al Comisiei pentru Origanizaţia Culturală şi Educaţional-Ştiinţifică a Naţiunilor Unite.

Allport a fost ales Preşedinte al Asociaţiei Americane de Psihologie în 1939. În 1943 a fost ales Preşedinte al Asociaţiei Psihologice de Est. În 1944, a servit ca Preşedinte al Socieţăţii pentru Studiul psihologic al problemelor sociale. În 1950, Allport şi-a publicat a treia care numită "Individul şi Religia sa." A patra carte a sa, "Tnatura prejudecăţii" a fost publicată în 1954, şi a beneficiat din insight-urile avute în timp ce lucra cu refugiaţii din Al doilea război mondial. A cincea cartea a sa, publicată în 1955 a fost numită, "Devenirea: Consideraţii fundamentale pentru Psihologia Personalităţii." Această care a devenit una dintre cele mai cunoscute publicaţii ale sale. În 1963 Allport a fost premiat cu Medalia de Aur, din partea Fundaţiei Psihologice Americane. În anul următor a primit premiul APA pentru Contribuţie Ştiinţifică Distinsă.

Gordon Allport a decedat pe  9 Octombrie, 1967 în Cambridge, Massachusetts, de cancer pulmonar. Avea 70 de ani.

Întâlnirea cu Freud

Allport a povestit în eseul său autobiografic, Patern şi Creştere în Personalitate, despre visita sa ca tânăr, absolvent recent de facultate, la deja faimosul Dr. Sigmund Freud în Viena. Pentru a sparge gheaţa în momentul întâlnirii cu Freud, Allport a relatat că a întâlnit un băiat în tren în drumul spre Viena, căruia îi era frică să se murdărească. Acesta refuza să se aşeze lângă cineva murdar, în ciuda liniştirii din partea mamei acestuia. Allport a sugerat că poate băiatul a învăţat fobia de murdărie de la mama lui, un tip îngrijit şi mai degrabă dominator. După ascultarea lui Allport timp de un minut, Freud a întrebat, "Şi acel băiat erai tu?"

Allport a experimentat încercarea lui Freud de a reduce această bucată mică de interacţiune observată într-un episod inconştient din propria copilărie, alungând motivaţiile, intenţiile şi experienţele sale curente. Acesta a servit ca un memento prin care psihanaliza tinde să sape prea adânc în trecut şi în inconştient, trecând cu vederea procesul adeseori mai important conştient, şi aspectele imediate ale experienţei. În timp ce Allport nu a negat vreodată că inconştientul şi variabilele istorice au un rol de jucat în psihologia umană (particulat în imatur şi în tulburare), opera sa a subliniat întotdeauna motivaţiile conştiente şi contextul curent.

Teoria trăsăturilor a lui Allport

Allport este cunoscut ca un psiholog al "trăsăturilor". Unul dintre proiectele sale iniţiale a fost să caute în dicţionar şi să localizeze orice termen pe care el l-a considerat că descrie o persoană. Acest fapt este cunoscut ca o "ipoteză lexicală." Din acest lucru, a alcătuit o listă de 4500 de cuvinte legate de trăsături. Le-a organizat apoi pe trei niveluri de trăsături.

1. Trăsături cardinale - Trăsături care domină şi modelează comportamentul unei persoane. Acestea sunt rare pentru că majoritatea persoanelor nu au o singură temă care le modelează vieţile.

2. Trăsături centrale - Caracteristici generale găsite într-o anumită măsura la orice persoană. Acestea sunt segmente fundamentale care modelează majoritatea comportamentelor, chiar dacă nu sunt aşa de impunătoare ca şi trăsăturile cardinale. Un exemplu de trăsătură centrarlă îl reprezintă onestitatea.

3. Trăsături secundare - Acestea sunt caracteristici întâlnite doar în anumite circumnstanţe (cum ar fi lucrurile plăcute şi neplăcute pe care un prieten foarte apropiat le-ar putea cunoaşte). Trebuie să fie incluse pentru o oferi o imagine completă a complexităţii umane.

Autonomie funcţională

Allport a fost unul dintre primii cercetători care au făcut distincţia dintre Motiv şi Impuls. A sugerat că un impuls format ca o reacţie la un motiv poate depăşi motivul. Impulsul este atunci autonom şi distinct de motiv, fie că este instinct sau altceva. Allport dă exemplul unui om care caută să-şi perfecţioneze sarcina sau dexteritatea. Motivele sale pot fi determinate de inferioritatea sădită în copilărie, însă sârguinţa din lucrarea sa şi motivul pe care îl dobândeşte mai târziu reprezintă o nevoie de a excela în profesiunea aleasă. În cuvintele lui Allport, teoria "evită absuditatea de a privii energia vieţii acum, în prezent, ca pe ceva care consistă în forme arhaice anterioare (instincte, reflexe prepotente sau Sine neschimbătoror). Învăţarea aduce noi sisteme de interes în existenţă aşa cum aduce noi abilităţi şi deprinderi. La fiecare stadiu de dezvoltare, aceste interese sunt întotdeauna contemporare; "orice ar conduce, conduce acum".

Bibliografie

    * Personality: A psychological interpretation. (1937) New York: Holt, Rinehart, & Winston.
    * Letters from Jenny. (1965) New York: Harcourt Brace Jovanovich.
    * Becoming: Basic Considerations for a Psychology of Personality. (1983). New Haven : Yale University. ISBN 0300002645
    * The Nature of Prejudice. (1954; 1979). Reading, MA : Addison-Wesley Pub. Co. ISBN 0201001780
    * The Nature of Personality: Selected Papers. (1950; 1975). Westport, CN : Greenwood Press. ISBN 0837174325
    * Pattern and Growth in Personality. (1961). Harcourt College Pub. ISBN 0030108101
    * Psychology of Rumor. [with Leo Postman] (1948). Henry Holt and Co. ASIN B000J52DQU

Literatură secundară

    * Ian Nicholson, Inventing Personality: Gordon Allport and the Science of Selfhood, American Psychological Association, 2003, ISBN 155798929X
    * Nicholson, I. (2000). “'A coherent datum of perception': Gordon Allport, Floyd Allport and the politics of personality.” Journal of the History of the Behavioral Sciences 36: 463-470.
    * Nicholson, I. (1998). Gordon Allport, character, and the ‘culture of personality’, 1897-1937. History of Psychology, 1, 52-68.
    * Nicholson, I. (1997). Humanistic psychology and intellectual identity: The 'open' system of Gordon Allport. Journal of Humanistic Psychology, 37, 60-78.
    * Nicholson, I. (1997). To "correlate psychology and social ethics": Gordon Allport and the first course in American personality psychology. Journal of Personality, 65, 733-742.
    * On the Nature of Prejudice: Fifty Years After Allport, hrg. von Peter Glick, John Dovidio, Laurie A. Rudman, Blackwell Publishing, 2005, ISBN 1405127503

Note

   1. ^ Why should we care about Gordon Allport?
   2. ^ HJelle, L.A., Ziegler, D.J. (1992). Personality Theories: Basic Assumptions, Research, and Applications. New York:

McGraw-Hill Book Company.
   3. ^ HJelle, L.A., Ziegler, D.J. (1992). Personality Theories: Basic Assumptions, Research, and Applications. New York:

McGraw-Hill Book Company.
   4. ^ V.W. Hevern (1996-2003). Narrative Psychology: Internet and Resource Guide.
   5. ^ Pettigrew, T.F. (1999). Journal of Social Issues, Fall, 1999
   6. ^ Bowman, John S. The Cambridge Dictionary of American Biography. (Cambridge: Cambridge University Press, 1995) p.

13
   7. ^ Pettigrew, T.F. (1999). Journal of Social Issues, Fall, 1999
   8. ^ Pettigrew, T.F. (1999). Journal of Social Issues, Fall, 1999
   9. ^ Allport, Gordon: Pattern and Growth in Personality; Harcourt College Pub., ISBN 0-03-010810-1

Referinţe

    * Matlin, MW., (1995) Psychology. Texas: Harcourt Brace College Publishers.

Link-uri externe

Allports classic paper on autonomy of motives
Allport's Study of Values